Un veac de singurătate

de Gabriel Garcia Marquez

Un fel de recenzie 

Trecutul nu e decât minciună, memoria nu are cale de întoarcere, orice primavară trecută este irecuperabilă şi dragostea cea mai nebună şi mai statornică nu e decât un adevăr efemer.”

Într-o realitate în care magicul devine o formă de sfidare a limitelor cotidianului, în care omul încearcă atingerea imortalității și în care familia Buendia este condamnată să repete aceleași greșeli timp de un veac, Gabriel Garcia Marquez introduce tema dragostei pure ca fiind singura cale de salvare a umanității. Suntem permanent prinși într-un labirint al elementelor reale si fantastice din cadrul spațiului sud-american modern. Granița dintre a crede sau a nu crede realitățile sociale, spirituale și politice prezentate în ”Un veac de singurătate” este stabilită doar de cititor. Dacă acesta este familiar cu istoria si problemele Columbiei, poate observa linia subțire dintre faptele istorice reale si ficțiune.

”Un veac de singurătate” se învârte în jurul membrilor familiei Bunedia din orașul Macondo (oglinda orașului natal al autorului, Aracataca); care timp de șapte generații își trăiesc viața între ignoranță și cunoaștere. Având dragostea – care uneori tinde spre ridicol, în centrul întâmplărilor, personajele sunt captive într-un cerc corupt unde aceștia reușesc să atingă apogeul evoluției umane doar pentru a reveni la punctul de început. Astfel, Jose Arcadio Buendia, capul familiei, dezvoltă un interes aparte față de misterele universului, însă se izolează de lume, pierde contactul cu realitatea și tot ce îl mai așteaptă este nebunia. Orașul mic și sărăcăcios se dezvoltă odata cu familia, iar cititorul se întâlnește cu o lume dominată de tehnologie, iluzie si singurătate, unde dorințele omenirii aduc doar moartea. Ce va aduce evoluția pentru locuitorii orașului Macondo? Vor putea să atingă fericirea? Sau vor sfârși într-o lume condamnată la pieire?

”Un veac de singurătate” este cu siguranță o carte greu de înțeles în care factorul psihologic joacă un rol important. Se pune accent pe descoperirea dragostei pure și pe cunoașterea istoriei ce riscă să fie repetată. Folosind realismul magic, Marquez trezește întrebari precum: Ce este real? Visăm ceea ce trăim? Sau trăim în vis? Ce este o amintire? Ne cunoaștem cu adevărat? Când a devenit ”magicul” real?